Șvabii în Banat
Șvabii bănățeni fac parte din șvabii dunăreni care au ajuns în România acum mai bine de 300 de ani. Ei au venit din diferite regiuni ale Germaniei și au format o comunități puternice. Însă, în ultimul secol, din cauza schimbărilor politice, majoritatea s-au întors în țara lor de origine. Origini Cei mai mulți șvabi au venit din regiunile de pe malul stâng al Rinului, Lorena, Hessa renană şi Palatina, Bavaria şi Şvabia, dar și din din Austria, mai precis din Stiria. Majoritatea coloniștilor au fost înregistrați și îmbarcați în Ulmer Schachte, în orașul șvăbesc, Ulm. Erau apoi aduși pe Dunăre până la Belgrad, de unde porneau pe jos înspre noua lor patrie. Cei mai mulți dintre coloniști veneau din regiunile rurale și aveau diferite meserii, de la meșteșugari, la învățători și doctori. În timpul Mariei Theresia, aceștia au fost scutiți de taxe și ajutați financiar să se dezvolte în noile teritorii. Colonizări După războiul austro – turc, în 1716 regiunea banatului a fost cucerită de Imperiul Habsburgic. Eugeniu de Savoya propune împăratului Carol al VI-lea organizarea acesteia în așa fel încât să fie utilă imperiului. Astfel, din motive strategico politice de extindere a imperiului și de reorganizare a banatului, s-au facilitat colonizările. Primul val de colonizări are loc între 1718 și 1740 și este numit „Colonizarea Caroliană”, denumire care provine de la Împăratul Carol al VI-lea. Astfel, până în 1740 între 15 000 și 40 000 de coloniști germani ajung în Banat. Din cauza climei, mulți dinte aceștia mor de malarie în 2-3 luni de la sosire. Alte cauze ale moralității ridicate în rândul acestora sunt conflictele astro-turce și epidemia de ciumă. Cu toate acestea, regiunea s-a dezvoltat în timpul colonizării datorită abilităților meșteșugărești ale imigranților. Tot ei au contribuit și la dezvoltarea industriei și a comerțului. În plus, o bună parte a dezvoltării regiunii se datorează autorităților germane care s-au îngrijit de populația colonizatoare. Al doilea val, „colonizarea tereziană” a însemnat aproximativ 75 000 de coloniști și s-a întâmplat între 1744 și 1772. Cel din urmă val, „Colonizarea Iosefină” are loc între 1782 și 1787 și aduce 60 000 de imigranți. Succesul colonizării Procesul colonizării a fost amplu, dificil și de durată. Cu numeroase victime și eforturi uriașe, șvabii au reușit în aproximativ trei generații să revitalizeze regiunea. Astfel, după canalizarea râului Bega, banatul a fost transformat în grânarul imperiului. Toate acestea au dus la o bunăstare care a făcut ca Timișoara să devină centru cultural al șvabilor bănățeni. În plus, la sfârșitul secolului XIX a urmat și dezvoltarea căilor ferate ș industrializarea zonei. Șvabii între 1920-1040 Sfârșitul Imperiului Habsburgic și unirea banatului cu România reprezintă momente de dezvoltare a etniei germane, asta după procesul de maghiarizare a reprezentat o limitare a acesteia. Astfel, s-au redeschis școlile și teatrul în limba germană și s-au înființat ziare nemțești. În 1930, șvabii reprezentau o treime din populația banatului. Dar criza economică din acea perioada i-a determinat pe o bună parte din ei să emigreze în Statele Unite, Argentina sau Brazilia. După 1933, majoritatea șvabilor devin susținători ai Germaniei naziste, iar în al doilea război mondial sunt înrolați în armata română. Spre finalul războiului, mulți s-au împotrivit naziștilor și au fost executați. Șvabii după 1944 După război șvabii sunt percepuți ca inamici. Înaintarea sovieticilor îi determină pe mulți să se refugieze în Germania. Tot în acea perioadă, o parte dintre ei au fost deportați în Uniunea Sovietică pentru muncă forțată. În timpului regimului ceaușist, autoritățile române au semnat un acord cu autoritățile germane prin care guvernul român primea câteva mii de mărci germane pentru fiecare etnic căruia îi era permis să emigreze în Germania. Cu toate că, în prezent, mai puțin de 10% din șvabii de origine germană din România locuiesc aici, încă există activități culturale germane precum cea a Teatrului German de stat, cea a Liceului Teoretic Nikolaus Lenau și cea a ziarului Bannater Zeuitung.