Palatul ideal al postasului rural Cheval
O constructie unica în lume care vrea sa demonstreze ca atunci când exista dorinta, puterea poate sta si doar in doua mâini goale. Palatul postasului din Hauterives, Ferdinand Cheval, rezista si azi, si – culmea! – exista restauratori singuratici care vor sa comunice cu visul constructorului de altadata. Palate impozante au fost construite peste tot în lume, din China pâna în Europa. Ele s-au dorit întruchiparea visului de marire sau doar a puterii nemasurate a unor regi, împarati sau domnitori. Constructia lor a fost încredintata unor mari arhitecti, iar mâna de lucru a fost selectionata dintre supusi. Un sigur palat dintre toate cele cunoscute în istoria lumii este opera unui singur om, a unui om obisnuit, cu o meserie anonima, autodidact si visator: este vorba despre palatul factorului postal Ferdinand Cheval.
Un anonim care a vrut mai mult
Ferdinand Cheval, aflam dintr-un reportaj transmis recent de TV5 Europe, s-a nascut la Charmes, un mic sat de lânga Hauterives, în 19 aprilie 1836, într-o familie de tarani saraci. Înca de copil a muncit alaturi de tatal sau, mergând si la scoala pentru o scurta perioada de timp. Devine ucenic într-o brutarie, apoi pleaca din sat, de lânga familie, pentru a-si gasi o slujba mai acatarii. Timp de cinci ani munceste pe unde apuca, apoi se întoarce în satul natal, primind functia de factor postal. Cam la atât s-ar rezuma biografia lui care ar fi ramas complet anonima daca omul n-ar fi dorit mai mult de la viata si asta – culmea! – într-o perioada nu tocmai vesela a istoriei.
Secolul al XIX-lea, perioada în care a trait si Ferdinand Cheval, e cunoscut în istorie drept o epoca nu tocmai vesela, dominata de saracie, foamete si boli devastatoare, dar si de un viitor care se anunta plin de prefaceri radicale în mai multe domenii: monarhia intra în declin, republica prindea contur, stiinta si medicina se dezvoltau, revolutia industriala facea primii pasi spre realizari de exceptie, cum ar fi motorul cu aburi si aparitia cailor ferate, iar descoperirea de catre Freud a subconstientului si a analizei viselor completa un tablou în permanenta prefacere, ca sa nu mai amintim si colonizarea Africii si a Asiei de catre Franta, nasterea scolilor laice si publice si a primelor expozitii mondiale. Si nu putem sa nu amintim si înflorirea unei epoci în care se înmulteau revistele ilustrate, foarte citite de o anumita parte a societatii, precum Magasin Pittoresque sau La Revue Illustrée, reviste care erau aduse abonatilor de orice factor postal rural, pentru a nu mai aminti si de aparitia primelor carti postale, care cunosc o mare raspândire. Vorbim aici despre raspândirea pe scara larga a informatiilor de tot felul, care aprind imaginatia oamenilor oriunde în lume, dar si a factorului postal Cheval.
În tot acest timp, Ferdinand Cheval încerca sa-si gaseasca un loc în lume, o pozitie sociala. În 1858 se casatoreste cu Rosalie Revol, care avea 17 ani. Atunci pleaca din Hauterives si timp de 6 ani nu se mai stie nimic de el. Chiar si sotia lui declara ca nu mai stie nici ea nimic. În 1864 se întoarce în sat, iar un an mai târziu i se naste primul fiu, Victorin Joseph Fernand, care moare un an mai târziu.
Doi ani mai târziu vine pe lume al doilea sau fiu, Ferdinand Cyril. În 1878, dupa câteva transferuri locale, primeste postul de factor postal la Hauterives. În aceasta functie, are de parcurs cam 30 de kilometri zilnic! Gaseste timp si pentru sentimente, asa ca dupa câteva luni de la titularizare pe post se casatoreste, pentru a doua oara, cu Claire-Philomčne-Richaud, care era ceva mai în vârsta decât el. Pe 19 aprilie 1879, Ferdinand Cheval, care are acum 43 de ani, în timp ce îsi facea rondul în Tersanne, se întâlneste cu destinul sau: se impiedica de o piatra din mijlocul drumului.
Atras de ciudatenia pietrei, postasul o baga în buzunar pentru a o studia acasa. Avea sa o numeasca „piatra-obstacol” si avea sa mai culeaga altele, câteva zile mai târziu. Asa a început visul Palatului sau ideal care pentru Cheval a durat 33 de ani! Astfel, singur, cu o roaba si câteva schele, acest om a construit un Palat unic în lume, fara cunostinte de arhitectura, fara cunostinte de arta. Stilul Palatului sau este complet eclectic, stilurile se amesteca halucinant, in functie de inspiratia de moment. Si astazi sunt arhitecti care se mira ca totul sta în picioare, fara sa se prabuseasca.
În 1896, Ferdinand Cheval se pensioneaza; are 60 de ani. Ajutat de un zidar, construieste Alicius Villa (dupa numele fetei sale care murise cu doi ani mai devreme), unde va locui cu sotia sa. Palatul sau ideal prindea contur, chiar daca în perfect anonimat si asa ar fi ramas daca în anul 1905 nu ar fi aparut primul articol despre Palatul lui Cheval, în La Vie Illustrée.
Deja aparusera primii vizitatori ai edificiului, motiv pentru care, în 1907, Cheval angajeaza o femeie pe nume Julia Micoud, care sa se ocupe de turisti. Cinci ani mai târziu, în 1912, Palatul ideal este terminat. Dar nu si munca. În 1914, imediat dupa moartea sotiei, Cheval apuca roaba de coarne si porneste sa construiasca propriul monument funerar în cimitirul comunal din Hauterives, pe care îl numeste Le Tombeau du silence et du repos sans fin, terminat în 1922. Doi ani mai târziu, în 1924, pe 19 august, se stinge din viata si factorul postal Ferdinand Cheval.
Terminase cu doua zile înainte versiunea finala a biografiei sale, intitulata Sincere et authentique. Vizitatorul de azi ramâne uimit de frumusetea visului postasului comunal Cheval. Fotografia din aceasta pagina este singura martora zgârcita a acestui monument unic. În Franta exista o puzderie de palate si castele care s-au ridicat din dorinta de putere a unor regi si nobili trecatori.
Palatul lui Cheval este unic si la fel de pretios. El a fost declarat, înca din 1968, monument istoric, de André Malraux, ministru al culturii între 1959 si 1969, care a considerat palatul drept singurul exemplu de arhitectura naiva. În 2013, peste 150.000 de turisti din întreaga lume au vizitat aceasta capodopera a visului îndraznet si încapatânat al unui om simplu de la sat.
Anii lungi de munca
Palatul a început cu fatada de est, la care Cheval a lucrat 20 de ani, o munca sisifica: pietre culese cu sacosa si cu roaba, munca neîncetata ziua si noaptea, la lumina unei lampi cu petrol. Initial, el a numit constructia Templul Naturii, numele de Palatul ideal fiind dat în 1904, dupa întâlnirea cu bardul alpin Émile Roux Parassac. Totul a început cu saparea unui bazin cu apa format de o cascada, numita de el Sursa Vietii (1879-1881).
A continuat spre nord, capatând înaltime, construind o a doua cascada, Izvorul Întelepciunii (1881-1884). Apoi, Marele templu cu fatada simetrica si doua coloane pompoase, monumentul egiptean (1884-1891), care a devenit Templul Naturii. Începând din 1891, pentru a stabili o simetrie cu partea de nord, Cheval construieste partea de sud, Templul hindus (1891-1895), cu flora si fauna exotice, care va fi pazit de trei Giganti impresionanti ce îi reprezinta pe Cezar, Vercingétorix si Archimede (1895-1899).
Fatada de vest, mai putin organica, dar mai riguroasa, este ornata cu forme miniaturale plasate în alcovuri: o moschee, un templu hindus, un castel elvetian, Casa Patrata din Alger, un castel din Evul Mediu. La ele se ajunge printr-o galerie de 20 de metri, ornamentata cu sculpturi. Deasupra se afla marea terasa, lunga de 23 de metri, aproape cât tot Palatul (lung de 26 de metri si înalt de 12), la care se ajunge pe scari. Palatul, facut din pietre, zidite cu var, mortar si ciment, este de asemenea un fel de Imn al Naturii, inspirat de texte biblice, mitologiile hindusa si egipteana.
sursa:revistamagazin