Analiza New York Times: De la amatori la jihadisti nemilosi. Drumul fratilor Kouachi catre masacrul de la Charlie Hebdo
In anul care a urmat invaziei SUA in Irak, satul de imaginile cu soldati americani umilind musulmani in inchisoarea Abu Ghraib, un tanar de 22 de ani care livra pizza nu a putut sa mai suporte si a inceput sa isi faca planuri de lupta impotriva trupelor americane. Mai intai a studiat o arma AK-47 pe internet, apoi a luat lectii de la un barbat, folosind un desen manual al armei. Era o tentativa aproape ridicola de jihad, iar pe masura ce ziua plecarii se apropia, tanarul, Cherif Kouachi, a inceput sa se simta din ce in ce mai nesigur de el insusi, scrie New York Times intr-un amplu material in care recreeaza traseul celor doi frati Kouachi, autorii atacului asupra revistei franceze de satira Charlie Hebdo, catre radicalism.
Cand politia l-a retinut pe Cherif Kouachi pe 25 ianuarie 2005, cu cateva ore inaintea zborului Alitalia, acesta a rasuflat usurat. "De mai multe ori am vrut sa ma retrag. Nu voiam sa mor acolo", le-a spus acesta ulterior anchetatorilor. "Mi-am spus ca, daca ma sperii, ma vor numi las, asa ca am decis sa merg oricum, in ciuda rezervelor pe care le aveam".
Un deceniu mai tarziu, Cherif Kouachi, aflat alaturi de fratele sau mai mare Said (in varsta de 34 de ani), nu a mai avut nicio rezerva. Cei doi jihadisti, imbracati in negru, protejati cu veste antiglont, au facut in fata audientei globale o demonstratie nemiloasa de terorism.
Fratii Kouachi au intrat in birourile pazite din Paris unde isi desfasura activitatea redactia Charlie Hebdo si au ucis 12 oameni in numele Islamului. Apoi, in orele dinainte de moartea lor intr-un schimb de focuri cu politia, Cherif a preluat cu nonsalanta un apel telefonic de la un reporter pentru a se asigura ca intreaga lume stie ca au comis atacul in numele filialei Al-Qaeda din Yemen.
Evolutia lui, pe parcursul a 10 ani, de la un amator sperios pana la un criminal calit, este povestea unui caz de radicalism care s-a aprofundat treptat, chiar sub nasul autoritatilor franceze, care l-au avut de doua ori pe Cherif in maini. Dupa arestarea din 2005, cand nu era decat un jihadist in devenire, a petrecut 20 de luni in inchisoare. Acolo s-a intalnit cu agentul de varf al Al-Qaeda in Franta, Djamel Beghal, care l-a racolat. Beghal fusese trimis la Paris sa creeze o celula care ar fi avut misiunea sa atace interesele SUA in zona, sustin oficiali francezi specializati din cadrul serviciilor antiterorism.
S-a imprietenit de asemenea cu un barbat condamnat pentru furt, Amedy Coulibaly, care ulterior si-a sincronizat propriul sau atac terorist cu cel al fratilor Kouachi, ucigand un ofiter de politie si organizand o luare de ostatici intr-un supermarket kosher in zilele de dupa masacrul de la Charlie Hebdo. Actiunile lui Coulibaly au ridicat numarul mortilor la 17.
Multe aspecte din viata lor raman neclare. Insa miile de documente obtinute de New York Times, inclusiv fragmente din interogatorii, rezumate ale interceptarilor telefonice, scrisori trimise din inchisoare, interceptate de autoritati, si un catalog cu imagini si texte religioase gasite pe laptopurile lui Cherif Kouachi si Amedy Coulibaly, dezvaluie o spirala a radicalizarii, pe parcursul careia cei doi au devenit treptat "profesionisti" din ce in ce mai buni si mai discreti.
Isi radeau regulat barba, pentru a evita imaginea islamistilor traditionalisti, si se imbracau in jeansi si tenisi.
Dupa ce cel putin unul dintre fratii Kouachi a calatorit in Yemen in 2011, SUA au alertat autoritatile franceze. Insa, dupa ce timp de 3 ani supravegherea celor doi nu a scos la iveala nimic neobisnuit, o comisie a decis ca misiunea de monitorizare este inutila in acest caz, a declarat Louis Caprioli, adjunctul unitatii de antiterorism intern din Franta intre anii 1998 si 2004.
S-a renuntat la supraveghere la mijlocul lui 2014, a precizat Caprioli. Sute de tineri plecau spre si se intorceau din Siria pentru jihad, iar autoritatile franceze si-au modificat prioritatile.
"Sistemul este coplesit", sustine Jean-Charles Brisard, un expert in terorism, fost consilier al procurorului sef al diviziei antitero din Franta.
In momentul in care fratii au intrat, pe 7 ianuarie, prin usa din metal a redactiei Charlie Hebdo, publicatia care il ironizase in mod repetat pe profetul Mahomed, pana si propriile familii au fost in stare de soc.
"Singurul mod in care imi pot explica asta este ca a dus o viata dubla", spune Khadija Hamyd, cumnata lui Cherif Kouachi.
Seful clasei
Cand au aparut in presa fotografiile fratilor Kouachi, Mohamed Badaoui (34 de ani) a observat alunita: "Nu se poate", si-a spus barbatul. Nu il mai vazuse pe Cherif Kouachi, fratele mai tanar al colegului sau de clasa, Said, de cand fusesera toti trei in acelasi centru de plasament pentru orfani sau copii cu probleme din satul Treignac din centrul Frantei.
Cherif si Said aveau 12, respectiv 14 ani, cand mama lor s-a imbolnavit si au fost trimisi la Centre des Monedieres, un orfelinat finantat de Fondation Claude Pompidou. Tatal lor murise cativa ani mai devreme, iar cand a murit si mama lor, centrul in care copiii dormeau cate trei in camera a devenit singura lor casa, povesteste Mohamed Badaoui.
In pofida problemelor, baietii pareau sa se dezvolte bine. Said s-a inscris intr-un program profesional pentru management hotelier, iar colegii sai l-au votat drept seful clasei.
"Said era timid, insa puteai sa iti dai seama ca este inteligent, de asta l-au ales colegii sai. Nu a avut probleme la scoala. Era disciplinat si nu se prostea", adauga Mohamed Badaoui.
Miercurea si sambata, cei doi frati mergeau pana la un stadion aflat in apropiere unde jucau fotbal in cadrul Central West League, apartinand clubului A. S. Chambertoise.
Desi era cu doi ani mai tanar, Cherif era mai agresiv, jucand in pozitia de atacant, in timp ce Said juca in aparare, povesteste fostul lor antrenor. "Radeau si jucau precum niste adolescenti obisnuiti. Nimic de atunci nu ar fi putut prezice ce au facut saptamana trecuta, absolut nimic", spune Alain Lascaux, presedintele clubului.
Badaoui, care este si el musulman, spune ca nu isi aminteste ca cei doi frati sa fi practicat rugaciunea la acea vreme. Precum alti baieti din orfelinat, fratii Kouachi visau la acea vreme doar sa paraseasca satul cu o populatie de 1.700 de locuitori. "Daca aveau vreo religie, aceea era Parisul", arata Badaoui.
Cherif Kouachi nu se considera un bun musulman
Fratii s-au mutat la Paris in jurul anului 2000, locuind intr-un apartament din arondismentul 19, un cartier de muncitori, locuit mai ales de imigranti musulmani recent sositi din fostele colonii franceze din Africa de Nord.
Cherif si-a gasit un loc de munca la El Primo, unde livra pizza. Colegii de scoala nu isi aduc aminte ca vreunul dintre frati sa fi atins vreodata o tigara, insa Cherif le-a spus ulterior anchetatorilor ca fuma regulat marijuana.
Dupa invazia din Irak din 2003, fratii au inceput sa mearga la rugaciunile de la moschea Adda'wa pe Rue de Tanger.
Inainte si dupa rugaciune in moscheea in care puteau intra 500 de oameni, tineri barbati stateau in grupuri de catre 3 sau 4 discutand evenimentele de actualitate. Aici, fratii Kouachi l-au intalnit pe Farid Benyettou, atunci in varsta de 22 de ani, fiul unor imigranti algerieni.
Sora lui Farid Benyettou fusese exmatriculata din scoala gimnaziala Pailleron din Paris pentru ca refuzase sa isi dea jos niqabul, potrivit unui fost vecin de-al familiei. Pentru tanarul si impresionabilul Cherif, devotamentul lui Benyettou a fost marcant.
"Cherif Kouachi nu se considera un bun musulman", au scris procurorii francezi in raportul final intocmit dupa arestarea sa in 2005. "A declarat ca a inceput sa mearga la moschee cu doi sau trei ani in urma si ca a inceput treptat sa se roage mai mult, desi a continuat sa fumeze marijuana".
Benyettou, un autodidact, a inceput sa le ofere lectii unui grup de tineri, numit ulterior grupul Buttes-Chaumont, dupa numele unui parc invecinat. Acestia ramaneau aproape zilnic cate doua ore in moschee. Orele l-au mentinut pe Cherif pe drumul drept si ingust. Cand mergea la ore, Cherif nu mai bea si nu mai fuma, au constatat anchetatorii. Cand intrerupea cursurile, revenea imediat la obiceiurile sale rele.
Carismatic si sigur pe sine, Benyettou le-a facut cunostinta cursantilor cu jihadul. A stabilit o cale de legatura intre Franta si Irak pentru ca tinerii francezi sa poata calatori pentru a se alatura retelei lui Abu Musab al-Zarqawi, care a devenit la scurt timp franciza Al-Qaeda in regiune.
Prin septembrie-octombrie 2004, Cherif si Said au inceput sa il viziteze constant pe Benyettou in apartamentul sau, unde discutau despre justificarile religioase ale atacurilor sinucigase. Acolo au vorbit si despre cum sa incarce o bomba intr-un camion si sa intre astfel cu masina intr-o baza americana.
Cherif a fost cel care a inceput sa vobeasca despre un atac in Franta, un plan pe care nici macar mentorul lui spiritual nu l-a aprobat.
"Cherif nu se oprea din vorbit despre magazine evreiesti, despre atacuri in strada asupra evreilor, cu scopul de a ucide. Vorbea obsesiv despre asta - despre a face ceva in Franta", a aratat prietenul si co-conspiratorul Thamer Bouchnak in declaratia sa in fata procurorilor.
"L-a intrebat pe Farid Benyettou daca este permis. Voia permisiune de la persoana care l-a invatat. Farid nu i-a dat acordul", a adaugat Bouchnak.
Asa ca Cherif a decis sa plece in Irak, insa a devenit din ce in ce mai ingrijorat. Cand unul dintre membrii celulei care ajunsese pana la Falluja a fost ucis intr-un raid aerian al coalitiei, Benyettou l-a incurajat spunandu-i ca sufletul prietenului lor in varsta de 19 ani devenise acum o pasare in paradis, fiind inconjurat de 72 de virgine. Cherif a rasuflat usurat cand a vazut politia ridicandu-l, inainte de plecarea in Iraq, sustine avocatul sau Vincent Ollivier.
"Era un copil pierdut, speriat de moarte. Nu voi sti niciodata daca persoana care a devenit a fost rezultatul timpului petrecut incarcerat sau rezultatul consolidarii hotararii sale", a declarat Vincent Ollivier pentru Le Figaro.
Islamul din inchisoare
Cherif a petrecut aproape 20 de luni in inchisoarea Fleury-Merogis inaintea procesului sau.
Situata la circa 24 de km sud de Paris, aceasta este cea mai mare inchisoare din Franta si era cunoscuta pentru conditiile rele. Totodata, fierbea cu resentimentele numarului mare de islamisti inchisi acolo. Fleury-Merogis a devenit locul in care Cherif Kouachi a fost expus influentei unuia dintre cei mai radicali jihadisti ai Frantei.
Djamel Beghal, un jihadist care s-a antrenat in taberele lui Osama bin Laden din Afganistan, fusese trimis in Franta de numarul 3 din Al-Qaeda, sustin procurorii francezi, pentru a infiinta o celula terorista cu scopul de a lovi in interesele americane din aceasta tara. In 2011, Beghal a fost condamnat pentru planuirea unui atac cu bomba asupra ambasadei SUA la Paris.
Beghal a fost tinut in carcera la Fleury-Merogis, pentru a-l izola de ceilalti detinuti, insa gardienii recunosc ca a avut cel mai probabil posibilitati de a cunoaste si de a-i influenta pe altii.
El a lasat o impresie puternica asupra lui Cherif Kouachi si asupra lui Amedy Coulibaly, atunci in varsta de 23 de ani. Beghal a devenit puntea de legatura intre viitorii atactori, sustin investigatorii.
Coulibaly declarase in documente oficiale ca s-a imprietenit cu reprezentantul Al-Qaeda in Franta prin fereastra celulei sale: "La nivel uman, este o persoana care m-a impresionat. Cand eram in inchisoare, celula lui era deasupra celulei mele si el era in carcera", povestea Coulibaly intr-o declaratie din 2010. Coulibaly a adaugat: "Pune religia mai presus de orice. Practica religia in mod vehement".
Desi detinutii erau inchisi in celulele lor 22 de ore pe zi, acestia au gasit modalitati de a comunica. Gardienii erau coplesiti de numarul mare de detinuti de care trebuiau sa se ocupe - pana la 1 gardian la 100 de detinuti in unele zone ale inchisorii. In interviuri, acestia au descris Islamul radical drept o forta greu de stapanit.
In 2006, Cherif a fost eliberat sub supraveghere judiciara. A fost condamnat in 2008, insa sentinta a fost acoperita de timpul pe care il petrecuse deja inchis, iar Fleury-Merogis il schimbase deja.
La audiere, povesteste un avocat, a refuzat sa se ridice in picioare pentru ca judecatorul era femeie. Dupa eliberare, s-a mutat intr-un apartament dintr-un bloc de caramida de pe strada Rue Basly din suburbia pariziana Gennevilliers. In 2008, s-a casatorit la primarie cu Izzana Hamyd, iar in luna de miere cuplul a mers in pelerinaj la Mecca, in Arabia Saudita, potrivit ziarului Journal du Dimanche, certificatul de casatorie, precum si vizele de intrare in tara fiind cuprinse in documentele adunate de instanta.
Dupa iesirea din inchisoare, s-a reintalnit cu Said Kouachi. Fratele mai mare, intotdeauna mai tacut si aparent mai putin impulsiv, se chinuise de mai multa vreme sa isi gaseasca de munca, lucrand ocazional in joburi pe termen scurt, obtinute prin programe guvernamentale pentru someri.
In timp ce fratele sau s-a radicalizat in inchisoare, si Said a inceput sa se indrepte catre o forma mai stricta a Islamului, insa calea sa este mai putin documentata.
In 2007 a lucrat pentru guvernul de la Paris, ca parte a unei echipe de salubrizare care mergea din usa in usa promovand reciclarea. A fost concediat in 2009, potrivit unui purtator de cuvant al municipalitatii.
Le Parisien scrie ca Said Kouachi a facut parte dintr-un grup de angajati fundamentalisti care au refuzat sa dea mana cu o femeie si au insistat sa isi aduca covorul de rugaciune la munca.
In 2009, atat Cherif Kouachi cat si Coulibaly fusesera eliberati din inchisoare. Beghal, considerat periculos, a fost plasat sub supraveghere intr-un hotel din Murat, in zona rurala franceza. I se retrasese cetatenia franceza, insa facuse apel in instanta la decizia de extradare in Algeria. Autoritatile franceze nu au gasit o alta solutie mai buna.
Cei trei barbati au reluat legatura si au inceput sa lucreze la un plan. In primavara lui 2010, politia a inceput sa intercepteze convorbiri telefonice intre Coulibaly, Cherif Kouachi si mentorul lor jihadist, conversatiile desfasurandu-se intr-un fel de cod.
Telefonul lui Beghal a inceput sa fie urmarit. Acesta l-a sunat in mai multe ocazii pe un detinut incarcerat in celula nr. 208 din inchisoarea din Clairvaux. Detinutul, Smain Ait Ali Belkacem, un lider terorist de origine algeriana atunci in varsta de 41 de ani, ispasea o pedeapsa pe viata pentru atacul cu bomba din 1995 asupra unei gari din Paris. Politia a concluzionat ca vor sa il ajute pe Belkacem sa evadeze din inchisoare.
In mai 2010, autoritatile au perchezitionat domiciliul lui Coulibaly din Bagneux, de langa Paris, si au gasit un toc de pistol si 240 de cartuse de 7,62 mm, ascunse intr-o cutie de vopsea. Au mai descoperit documente in araba, scrise de Beghal, in care cerea documente legale falsificate.
Unul dintre avocatii lui Coulibaly a declarat ca, la o privire mai atenta asupra rezumatelor conversatiilor criptate, reiere posibilitatea ca planurile sa depaseasca o evadare din inchisoare si ca ar fi inclus si un viitor atac.
In vara lui 2010, cand politia a dejucat complotul, Beghal si Coulibaly au fost condamnati si au ajuns din nou la inchisoare, Coulibaly find eliberat in martie 2014. Judecatorul a considerat ca nu sunt suficiente dovezi care sa justifice condamnarea lui Cherif Kouachi.
sursa:hotnews