Resitenii din Doman: Era mai bine la sat!

REŞIŢA – Oamenii îşi amintesc cu nostalgie bunul mers al lucrurilor de pe vremea când mica localitate nu făcea parte din reşedinţa judeţului.

Reşiţenii din Doman, în special vârstnicii, îşi amintesc cu nostalgie de vremurile în care localitatea nu era sub cupola Reşiţei şi când lucrurile mergeau bine. Se mândreau cu oarece agricultură, oamenii se gospodăreau bine, acum nu mai au livezi, nu mai au animale, nu mai au nimic. Şi cum economia zonei se rezumă la ce e în Reşiţa. La Doman, cei mai mulţi trăiesc acum din pensii şi se plâng că, după o viaţă de muncă, au ajuns la mila Guvernului, care le mai aruncă din când în când câte-o indexare…

Prima care a redus din scânteia agriculturii a fost mina. Atunci accentul a fost pus pe cai, care erau „angajaţi“ în noua activitate economică. Acum nici ei n-au mai rămas… Locuitorii Domanului au impozit de oraş dar condiţii de sat, pentru că apa e tot de la fântână, iar toaleta o au tot în fundul grădinii. Au început ceva săpături pentru acest aspect al civilizaţiei, dar lucrurile sunt la un stadiu atât de incipient încât oamenii n-au resimţit vreo schimbare.

„Aveam dentist, dispensar, care acuma-i în paragină, «casă de naşteri», primărie şi doi miliţieni, care aveau sediul unde era şi primăria, aici, unde e acum Căminului Cultural. Aveam 80 de perechi de boi şi 50 de perechi de cai, iar capre erau cam 350. Dealurile acestea erau pline de animale şi de livezi. Pânie ne aducea primarul din oraş. Acum nu mai avem nimic. Mai sunt vreo zece vaci şi vreo 60-70 de capre. Era mai bine la sat, eram mai fericiţi. Atunci nu s-a ştiut de atâtea beteşuguri, i-auzi, limbă albastră şi alte minuni“, spune Ana Marcu care, la cei 82 de ani, se gospodăreşte împreună cu fratele său, Valer Gherga, în Doman.

Femeia se mândreşte cu faptul că mai poate ţine 28 de găini, doi porci, o vacă şi o viţică. De altfel, se bucură nespus de vizita nepoţelului care, mereu, spune că vine la ţară şi ca să vadă cum arată vaca, animal lipsit din peisajul urbei. Dar la cursul pe care-l au lucrurile, „în scurtă vreme, copiii vor mai vedea vaci nici la sat, spune femeia. Fără să mă laud, vă spun că am fost deputată cinci ani la Doman, între 1982 şi 1987. Aduceam atunci tractoare de la Câlnic, contractam animale pentru abator, aduceam sămânţă pentru ca oamenii să semene, venea batoză de la Bocşa, pentru treierat, am avut un sat foarte frumos, oamenii au avut de lucru şi la mină“.

„Acum n-avem nimic! Suntem un cartier al Reşiţei şi n-avem un sectorist. Măcar un poliţist local care să vină de două ori pe săptămână, seara. Înainte mai veneau jandarmi de la Secu. Dacă se întâmpla ceva, venea de la Secu sau Cuptoare pe ogaşe, peste deal, unde şi ziua e întuneric. Acuma, în cinci minute nu vine cineva cu maşina până aici. Ne-au spart până şi ţiglele de pe casă iar la Căminul Cultural au trebuit să înlocuiască de mai multe ori burlanele că toate le-au strâmbat şi rupt“, povesteşte Valer Gherga.

Localnicii se plâng că au fost daţi uitării şi că au văzut prima dată uniforma de poliţist local când consilierii reşiţeni şi-au ţinut şedinţa la Căminul Cultural din Doman. Ar avea nevoie de cineva care să fie acolo, în special din cauza celor care s-au obişnuit să distrugă, să vandalizeze, să strice şi să tulbure liniştea publică. Aşteaptă, totuşi, ca aleşii urbei să-şi mai amintească de ei şi să ia măsuri. Poate vor reuşi să le arate că lucrurile pot merge mai bine la oraş decât la sat…

caon.ro